încetí, încetésc, vb. IV (înv.) 1. a aduce pe cineva în ceata altora, a face tovarăș pe cineva. 2. a întovărăși, a însoți. 3. (refl.) a se asocia, a se întovărăși.

încetésc (mă) v. refl. (d. ceată, cete). Ps. S. Murmur: încetiră-se limbile.