Definiția cu ID-ul 499445:
încépe (încép, începút), vb. –
1. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. –
2. A întreprinde, a se apuca de. –
3. (
Înv.) A concepe. –
Mr. nțep.
Lat. incĭpĕre (Pușcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353; DAR; Rosetti, I, 168,
cf. gris. anceiver). Sensul 3 indică o confuzie între
lat. incipĕre cu concipĕre; Tiktin se gîndește că este vorba de un uz artificial, ceea ce nu este cert. –
Der. început,
s. n. (punct de plecare, moment inițial); începută,
s. f. (
înv., început;
înv., concepție); începătură,
s. f. (
înv., început, origine); ceptură,
s. f. (izvor al unui rîu),
cf. Iordan, BL, VI, 33; începenie (
var. începătorie, începătoare, cepelniță, cepătoare),
s. f. (început); începător,
adj. (care începe); neînceput,
adj. (neatins).
început dex online | sinonim
început definitie