ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

ÎMPRUMUTĂTÓR, -OÁRE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

împrumutătoáre s. f., g.-d. art. împrumutătoárei; pl. împrumutătoáre

împrumutătór s. m., pl. împrumutătóri

ÎMPRUMUTĂTÓR s. v. creditor.

împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.

ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)