ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Învechit) Așezat ponciș; încrucișat. Ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi față, era de astă dată o alcătuire împoncișată de ciolane. HOGAȘ, M. N. 79. Atîtea uliți și ulicioare, poteci și potecuțe... tot împoncișate și împiezișate. ISPIRESCU, U. 117.