împeliná, împelinéz, vb. I (reg.) a face ceva amar ca pelinul, a (se) amărî.

împeliná, vb. refl. – (reg.) A se amărî, a deveni amar ca pelinul: „Că de când te-am așteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat” (Antologie, 1980: 314). – Din în- + pelin (< sl. pelynǔ) (MDA).

împeliná, vb. refl. – A se amărî, a deveni amar ca pelinul: „Că de când te-am așteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat” (Antologie 1980: 314). – Îm- + pelin (< sl. pelynǔ) + -a.