ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I. Refl. (Despre masa unui corp) A absorbi o cantitate mare de lichid, a se pătrunde de un lichid. Buretele se îmbibă de apă. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie; a îndoctrina. L-am îmbibat cu principiile noastre de frățietate, și acum casa lui e a noastră. ALECSANDRI, T. 1655.