Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 550007:

ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu, cu apă domoală și adâncă, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

Zătun dex online | sinonim

Zătun definitie