Dicționare ale limbii române

2 intrări

26 definiții pentru zăticnire

zăticní v vz zăticni
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.
ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei. – V. zăticni.
ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigní (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni; zăticneală, stînjenire. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea nesupusă trăsnitoarei zăticniri... Pe monarc îl urmărește cu sălbatice răcniri. MACEDONSKI, O. I 105.
ZĂTIGNÍ vb. IV v. zăticni.
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).
ZĂTICNÍRE, zăticniri, s. f. Acțiunea de a (se) zăticni și rezultatul ei; zăticneală, stânjenire.
ZĂTIGNÍ vb. IV. v. zăticni.
zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă
zăticníre (înv.) s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri
zăticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăticneáscă
zăticníre s. f., g.-d. art. zăticnírii; pl. zăticníri
ZĂTICNÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, întrerupe, jena, opri, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
ZĂTICNÍRE s. v. deranjare, incomodare, jenare, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, tulburare.
zăticní (-nésc, -ít), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.
A ZĂTICNÍ ~ésc tranz. pop. (persoane) A împiedica să se simtă liber în acțiuni; a stingheri; a stânjeni; a incomoda. /<sl. zatuknoti
A SE ZĂTICNÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se întrerupe dintr-o activitate; a se opri. /<sl. zatuknoti
zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].
zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.
zăticni vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. ÎNTRERUPE. JENA. OPRI. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.
zăticnire s. v. DERANJARE. INCOMODARE. JENARE. STINGHEREALĂ. STINGHERIRE. STÎNJENEALĂ. STÎNJENIRE. TULBURARE.

Zăticnire dex online | sinonim

Zăticnire definitie

Intrare: zăticni
zăticni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zătihni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
zătigni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
zătâgni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: zăticnire
zăticnire substantiv feminin