ZĂPÎ́RSTEA s. m. art. (Regional) Ultimul născut (într-o familie); mezin, prîslea. Lăsa pe cel mijlociu să-și urmeze chemarea – să scrie versuri, nuvele, piese de teatru, romane... iar pe cel mai mic, pe zăpîrstea... de el nu se despărțea. MACEDONSKI, O. III 23.