ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (învechit și arhaizant) Care zămislește, care generează; creator. Mulțumește-i vieții și mergi împreună cu ea... Și împreună cu ea fii alor tăi îndemn de luptă zămislitoare de alte fapte drepte, care clădesc întocmirea largă, înaltă, luminoasă a lumii. PAS, Z. I 11. Din poeziile dragostei nu respiră viața, ea însăși zămislitoare de viață, ci melancolie, durere și dorința de a muri. GHEREA, ST. CR. III 99.

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care zămislește; creator. – Din zămisli + suf. -(i)tor.

zămislitór (pop.) adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

zămislitór adj. m., pl. zămislitóri; f. sg. și pl. zămislitoáre

ZĂMISLITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care zămislește; creator. /a zămisli + suf. ~tor