ZĂMISLÍRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.