zalogí sn vz zălogi

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.

ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv. și arh.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogeá conj. prez. 3 să zălogeáscă

zălogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogésc, imperf. 3 sg. zălogéa; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogeáscă

ZĂLOGÍ vb. v. amaneta.

ZĂLOGÍT adj. v. amanetat, ipotecat, sechestrat.

A ZĂLOGÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog

zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).

zălogi vb. v. AMANETA.

zălogit adj. v. AMANETAT. IPOTECAT. SECHESTRAT.