ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrea.

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). (Metaforic) Era o poartă veche... Prinsă doar în balamaua de jos, se răsucea jalnic în afară zăbrelind trotuarul cu umbre ciudate. GALAN, B. I 23.

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. De amîndouă laturile porții grele, zăbrelite, în cîte o firidă în zid, pe o bancă de piatră, șezuseră pe vremuri arnăuții de pază. DUMITRIU, B. F. 118. Pe ferestruia zăbrelită dinspre asfințit pătrunseră razele lunii și vărsară o baltă de argint pe dușamelele negre. SADOVEANU, O. III 121. Harun-al-Rașid a trecut la altă ferestruică zăbrelită, de unde să poată urmări tot. CARAGIALE, P. 140.

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o ușă etc.). – Din zăbrele (pl. lui zăbrea).

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliți, -te, adj. (Despre ferestre, uși etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.

zăbrelí (a ~) (ză-bre-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá conj. prez. 3 să zăbreleáscă

zăbrelí vb. (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăbreleáscă

A ZĂBRELÍ ~ésc tranz. (ferestre, uși) A prevedea cu zăbrele. /Din zăbrea

zebrelit a. cu zebrea: colivie zebrelită CAR.

zăbreléz și -ésc v. tr. Pun zăbrele: a zăbrela o fereastră (-esc la Rebr. 140). – Și înz-.