ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor.

ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + suf. -tor.

ZÎMBITÓR, -OÁRE, zîmbitori, -oare, adj. Care zîmbește, surîzător; vesel, radios, strălucitor. Spre Magda înainta zîmbitor un tînăr cu părul bălai și buclat. SADOVEANU, O. VII 91. De, don’ colonel – făcu Ștefan cu fața zîmbitoare – mai încercăm și noi marea cu degetul. REBREANU, R. II 71. (Poetic) N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare, dincolo de mormînt! ALECSANDRI, P. A. 63.

ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, adj. Care zâmbește, surâzător; vesel, radios, strălucitor. – Din zâmbi + suf. -(i)tor.

zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre

zâmbitór adj. m., pl. zâmbitóri; f. sg. și pl. zâmbitoáre

ZÂMBITÓR adj. surâzător, (înv.) surâzând, zâmbăréț, (fam.) zâmbáreț. (O față ~oare.)

ZÂMBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zâmbește; surâzător. /a zâmbi + suf. ~tor

zâmbitor a. care zâmbește.

zîmbitór, -oáre adj. Care zîmbește, binevoitor: o față zîmbitoare.

ZÎMBITOR adj. surîzător, (înv.) surîzînd, zîmbăreț, (fam.) zîmbareț. (O față ~.)