ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre vești, știri, vorbe, subiectul gramatical fiind exprimat printr-o propoziție subiectivă) A se răspîndi, a se anunța, a se comunica; a se scorni. îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217. Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144. ◊ Tranz. (Folosit și absolut) A scorni și a răspîndi vești, știri, vorbe. Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142. Fig. Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105. ♦ A se face auzit, a se auzi. Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158. 2. Tranz. A face să sune, să răsune. Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159. ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. Apa zvonea domol ca într-o somnie. SADOVEANU, N. P. 34.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspândi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

zvoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvoneáscă

ZVONÍ vb. v. afirma.

ZVONÍ vb. v. bate, clipoci, dăngăni, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

zvoníț s.n. (reg.) v. Clopoțel.

A ZVONÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a șopti. /Din zvon

A SE ZVONÍ pers.3 se ~éște intranz. (despre știri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon

svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat.

zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea’n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ.

ZVONI vb. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.)

zvoni vb. v. BATE. CLIPOCI. DĂNGĂNI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

zvoniț s. v. CLOPOȚEL.