Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru zvon

ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. ╚śtire, veste (care circul─â din om ├«n om); p. ext. informa╚Ťie ne├«ntemeiat─â, care nu a fost verificat─â (╚Öi uneori tenden╚Ťioas─â). 2. Rumoare produs─â de glasuri, de activitatea sau de mi╚Öcarea unei mul╚Ťimi; g─âl─âgie. 3. Zgomot confuz, u╚Öor, nedefinit din natur─â (produs de ape, frunze, v├ónt, p─âs─âri etc.); fo╚Önet, murmur, zumzet. 4. Sunet dep─ârtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvo├ín─â s. f.] ÔÇô Din sl. zvon┼ş.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. ╚śtire, veste (care circul─â din om ├«n om); p. ext. informa╚Ťie ne├«ntemeiat─â, care nu a fost verificat─â (╚Öi uneori tenden╚Ťioas─â). 2. Rumoare produs─â de glasuri, de activitatea sau de mi╚Öcarea unei mul╚Ťimi; g─âl─âgie. 3. Zgomot confuz, u╚Öor, nedefinit din natur─â (produs de ape, frunze, v├ónt, p─âs─âri etc.); fo╚Önet, murmur, zumzet. 4. Sunet dep─ârtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvo├ín─â s. f.] ÔÇô Din sl. zvon┼ş.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Veste, ╚Ötire (care circul─â din gur─â ├«n gur─â); p. ext. informa╚Ťie necontrolat─â (uneori tenden╚Ťioas─â). Fiecare ├«n╚Ťelegea c─â nu-i la mijloc dec├«t un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. Auzind p─ârintele Duhu c─â s-a f─âcut zvon prin Ia╚Öi despre ni╚Öte n─âzdr─âv─ânii ca aceste, cic─â s-a luat... pe g├«nduri. CREANG─é, A. 142. Mai m├«ndru╚Ť─â dec├«t ea C├«mpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, ├Änc├«t zvonul ajungea P├«n├ó-n ╚Ťeara turcului. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU D. 491. 2. Rumoare produs─â de glasuri confuze, de activitatea sau de mi╚Öcarea unei mul╚Ťimi. A ├«n─âl╚Ťat ├«ncet-├«ncet ochii ╚Öi i-a a╚Ťintit asupra c─âpitanului... ascult├«nd ├«n acela╚Öi timp zvonul norodului de afar─â. SADOVEANU, N. P. 189. Auzi zvon de glasuri multe la poart─â ╚Öi, uit├«ndu-se pe un ochi de geam, v─âzu cum ograda babei se umple de lume. ST─éNOIU, C. I. 67. Diminea╚Ťa ca un fum Urc─â pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum P├«n─â-n preajm─â-i vine. TOP├ÄRCEANU, B. 10. 3. Zgomot confuz, nedefinit din natur─â. Ca o vecernie domoal─â Se stinge zvonul din dumbrav─â. GOGA, P. 23. Zvonurile imensei singur─ât─â╚Ťi a Deltei sc─âdeau ├«n─âbu╚Öite de zbuciumul ╚Öi r─âsuflarea m─ârii. BART, B. 316. ╚śi deodat─â, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Dep─ârtat ╚Öi monoton, Ca un murmur lung de ape. TOP├ÄRCEANU, B. 40. Papura se mi╚Öc─â-n fream─ât de al undelor cutrier, Iar ├«n iarba ├«nflorit─â somnoros suspin-un grier... E at├«ta var─â-n aer, e at├«t de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ÔÖŽ Zumzet, b├«z├«it de insecte. Livada a r─âmas iar lini╚Ötit─â ├«n soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. F. 155. Nu m─â poci apropia, F├«n uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para f─âcliilor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 514. ÔÖŽ Glas, c├«ntat, ciripit de p─âs─âri. Poezia mea c├«nt─â rev─ârsarea zorilor noi La al treilea zvon de coco╚Öi. TULBURE, V. R. 7. O stea se surp─â-n ╚Ť─ând─âri ╚Öi negura o taie. Copacii se ├«ntind ├«n somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. Ie╚Öise mai cur├«nd ca de obicei, ca s─â asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. ÔÖŽ Murmur, susur, ╚Öopot de ape. ├«n f─âptura p─ârintelui Nicodim... urmeaz─â a suna ╚Öuietul p─âdurii ╚Öi zvonul apei de munte. SADOVEANU, F. J. 610. Privind eu orizonul Ascult, ├«n noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. ÔÖŽ Fream─ât de v├«nt. Lunca a ├«nceput a suna de zvonul unui v├«nt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. 4. Sunet dep─ârtat, produs de clopote, instrumente muzicale etc.; r─âsunet. Cineva doarme cu capul pe pu╚Öc─â ╚śi poate viseaz─â zvon de talang─â. BENIUC, V. 76. H─ât un clopot ├«╚Öi distram─â zvonul. LESNEA, C. D. 77. Cobzarule, de-ai ╚Öti c├«t farmec ╚śi voie bun─â r─âsp├«nde╚Öti Cu zvonul c├«ntecelor tale. IOSIF, V. 48.- Variant─â: zvo├ín─â (DE╚śLIU, G. 28, DUMITRIU, v. E. 104, SADOVEANU, N. F. 67) s. f.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. ╚śtire, veste (care circul─â din gur─â ├«n gur─â); p. ext. informa╚Ťie necontrolat─â (uneori tenden╚Ťioas─â). 2. Rumoare produs─â de glasuri, de activitatea sau de mi╚Öcarea unei mul╚Ťimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natur─â (produs de ape, frunze, v├ónt, p─âs─âri etc.). 4. Sunet dep─ârtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvo├ín─â s. f.] ÔÇô Slav (v. sl. zvon┼ş ÔÇ×sunetÔÇŁ).
zvon s. n. pl. zv├│nuri
zvon s. n., pl. zv├│nuri
zvoánă (= zvon) s. f., pl. zvoáne
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.
ZVON s. v. clopot.
svon (-nuri), s. n. ÔÇô 1. Sunet. ÔÇô 2. Zgomot, rumoare, vuiet. ÔÇô 3. ╚śtire, veste, vorb─â care circul─â. ÔÇô Var. zvon, ╚Öi der., Mold. svoan─â. Sl. zvon┼ş (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zv─ân. ÔÇô Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a r─âsp├«ndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svoni╚Öor), s. n. (Banat, clopo╚Ťel).
ZVON ~uri n. 1) Informa╚Ťie neconfirmat─â (uneori tenden╚Ťioas─â) care circul─â oral. 2) Zgomot lin, continuu ╚Öi pl─âcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, b─âtaia v├óntului etc.); susur; murmur; ╚Öoapt─â; fream─ât. /<sl. zvonu
svoan─â f. svon: la ├«mp─âr─â╚Ťie stra╚Önic─â svoan─â sÔÇÖa f─âcut CR.
svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svonuri AL.; svon de vorbe omene╚Öti EM.; 2. fig. opiniune public─â asupra cuiva: umbl─â svonul... [Slav. ZVON┼Č, clopot (rom├óne╚Öte: mai ├«nt├óiu sunet de clopot, apoi sgomot confuz): cf. invers., clopot].
zvo├ín─â f., pl. e (d. zvonesc). Mold. Zvon, g─âl─âgie: cu mare zvoan─â a┼ş ─şe╚Öit pe poart─â (Sadov. VR. 1911, 7, 9), n─âval─â ╚Öi zvoan─â (1924, 1, 9).
zvon n., pl. ur─ş (vsl. zvon┼ş, zgomot, clopot; s├«rb. zvono, clopot; rus. zvon, sunet). Zgomot, hu─şet: zvonu cascadelor, zvon de l─âutar─ş (Sadov. VR. 1923, 12, 301 ╚Öi 1924, 1, 7). T─âr─âbo─ş, tumult: se fr─âm├«nta ╚Öi f─âcea zvon (Sadov. VR. 1911, 1, 5). Veste, vorb─â din gur─âÔÇÖn gur─â: a╚Öa merge (umbl─â) zvonu. A da zvon, a zvoni. Banat. Clopot. V. mu╚Ötea.
zvon s. v. CLOPOT.
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvînt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. rumoare. (~ de glasuri.) 3. murmur, susur, zumzet. (~ de glasuri îndepărtate.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.)
zvon, zvonuri s. n. informa╚Ťie fals─â r─âsp├óndit─â ├«n mase

Zvon dex online | sinonim

Zvon definitie

Intrare: zvon
zvoan─â substantiv feminin
zvon substantiv neutru