zvoană definitie

22 definiții pentru zvoană

ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Din sl. zvonŭ.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Veste, știre (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). Fiecare înțelegea că nu-i la mijloc decît un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat... pe gînduri. CREANGĂ, A. 142. Mai mîndruță decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, Încît zvonul ajungea Pînâ-n țeara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU D. 491. 2. Rumoare produsă de glasuri confuze, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. A înălțat încet-încet ochii și i-a ațintit asupra căpitanului... ascultînd în același timp zvonul norodului de afară. SADOVEANU, N. P. 189. Auzi zvon de glasuri multe la poartă și, uitîndu-se pe un ochi de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. STĂNOIU, C. I. 67. Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pînă-n preajmă-i vine. TOPÎRCEANU, B. 10. 3. Zgomot confuz, nedefinit din natură. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. Zvonurile imensei singurătăți a Deltei scădeau înăbușite de zbuciumul și răsuflarea mării. BART, B. 316. Și deodată, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape. TOPÎRCEANU, B. 40. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier... E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. ♦ Zumzet, bîzîit de insecte. Livada a rămas iar liniștită în soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. F. 155. Nu mă poci apropia, Fîn uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para făcliilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. ♦ Glas, cîntat, ciripit de păsări. Poezia mea cîntă revărsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoși. TULBURE, V. R. 7. O stea se surpă-n țăndări și negura o taie. Copacii se întind în somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. ♦ Murmur, susur, șopot de ape. în făptura părintelui Nicodim... urmează a suna șuietul pădurii și zvonul apei de munte. SADOVEANU, F. J. 610. Privind eu orizonul Ascult, în noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. ♦ Freamăt de vînt. Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. 4. Sunet depărtat, produs de clopote, instrumente muzicale etc.; răsunet. Cineva doarme cu capul pe pușcă Și poate visează zvon de talangă. BENIUC, V. 76. Hăt un clopot își distramă zvonul. LESNEA, C. D. 77. Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale. IOSIF, V. 48.- Variantă: zvoánă (DEȘLIU, G. 28, DUMITRIU, v. E. 104, SADOVEANU, N. F. 67) s. f.
ZVOÁNĂ s. f. v. zvon.
ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din gură în gură); p. ext. informație necontrolată (uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. 3. Zgomot confuz, nedefinit, din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.). 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s. f.] – Slav (v. sl. zvonŭ „sunet”).
zvon s. n. pl. zvónuri
zvon s. n., pl. zvónuri
zvoánă (= zvon) s. f., pl. zvoáne
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.
ZVON s. v. clopot.
svon (-nuri), s. n.1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Știre, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, și der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn. – Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonișor), s. n. (Banat, clopoțel).
ZVON ~uri n. 1) Informație neconfirmată (uneori tendențioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu și plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; șoaptă; freamăt. /<sl. zvonu
svoană f. svon: la împărăție strașnică svoană s’a făcut CR.
svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svonuri AL.; svon de vorbe omenești EM.; 2. fig. opiniune publică asupra cuiva: umblă svonul... [Slav. ZVONŬ, clopot (românește: mai întâiu sunet de clopot, apoi sgomot confuz): cf. invers., clopot].
zvoánă f., pl. e (d. zvonesc). Mold. Zvon, gălăgie: cu mare zvoană aŭ ĭeșit pe poartă (Sadov. VR. 1911, 7, 9), năvală și zvoană (1924, 1, 9).
zvon n., pl. urĭ (vsl. zvonŭ, zgomot, clopot; sîrb. zvono, clopot; rus. zvon, sunet). Zgomot, huĭet: zvonu cascadelor, zvon de lăutarĭ (Sadov. VR. 1923, 12, 301 și 1924, 1, 7). Tărăboĭ, tumult: se frămînta și făcea zvon (Sadov. VR. 1911, 1, 5). Veste, vorbă din gură’n gură: așa merge (umblă) zvonu. A da zvon, a zvoni. Banat. Clopot. V. muștea.
zvon s. v. CLOPOT.
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvînt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. rumoare. (~ de glasuri.) 3. murmur, susur, zumzet. (~ de glasuri îndepărtate.) 4. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.)
zvon, zvonuri s. n. informație falsă răspândită în mase

zvoană dex

Intrare: zvon
zvoană substantiv feminin
zvon substantiv neutru