zvelt definitie

14 definiții pentru zvelt

ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ◊ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talie subțire; grațios, suplu. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios; cu forme armonioase, cu linii suple. – Din fr. svelte, it. svelto.
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor și al animalelor) Subțire (în talie), suplu, grațios. Înaltă, zveltă, să se ascundă orice domnișoară înaintea ei, mergea nepăsătoare, mîndră în zdrențele ei. AGÎRBICEANU, S. P. 58. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond. EMINESCU, N. 83. [Vînătorul] aduce pe ai săi umeri Pe zvelta căprioară și pe pămînt o-ntinde. La ODOBESCU, S. III 89. ◊ Fig. Palmii risipiți în crînguri, auriți de-a lunei rază, Nalță zveltele lor trunchiuri. EMINESCU, O. I 44. ♦ (Despre obiecte sau părți ale acestora) Care se înalță grațios, cu forme armonioase, cu linii suple. Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338. Vasul e de aur virgin, schinteiat cu plăci de nacru, încrustat cu pietre scumpe, Zvelt, dar trainic ca un bronz. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. Zbor zvelt și negru: scrie-ntîia rindunică. STANCU, C. 83.
ZVELT, -Ă, zvelți, -te, adj. 1. (Despre corpul oamenilor sau al animalelor) Cu talia subțire; grațios, suplu. 2. (Despre obiecte sau părți ale lor) Care se înalță grațios, cu forme armonioase, cu linii suple. ♦ Fig. (Despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. – Fr. svelte.
zvelt adj. m., pl. zvelți; f. zvéltă, pl. zvélte
zvelt adj. m., pl. zvelți; f. sg. zvéltă, pl. zvélte
ZVELT adj. 1. v. suplu. 2. v. grațios.
ZVELT, -Ă adj. 1. Mlădiu, subțire (în talie); suplu, grațios. 2. Care se înalță grațios, cu linii suple. ♦ (Fig.; despre zborul păsărilor) Vioi, sprinten, elegant. [Cf. it. svelto, fr. svelte].
ZVELT, -Ă adj. 1. mlădios, subțire (în talie); suplu, grațios. 2. care se înalță grațios, cu linii suple. 3. (fig.; despre zborul păsărilor) vioi, sprinten. (< fr. svelte, it. svelto)
svelt (sveltă), adj. – Suplu. – Mr. sveltu. Fr. svelte, it. sveito, cf. ngr. σβέλτος.
ZVELT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre ființe) Care este subțire în talie. 2) (despre obiecte) Care are forme armonioase și linii suple. 3) fig. (despre zborul păsărilor) Care se caracterizează prin vioiciune și eleganță. /<fr. svelte, it. svelto
svelt a. subțire de talie; fig. palmii ’nalță sveltele lor trunchiuri EM.
*zvélt, -ă adj. (fr. svelte, d. it. svelto, d. svéllere, a zmulge). Înalt și supțire, dar nu lălîŭ: om, trup zvelt.
ZVELT adj. 1. subțiratic, subțire, suplu, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 2. elegant, grațios, mlădios, mlădiu, suplu, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări; un mers ~.)

zvelt dex

Intrare: zvelt
zvelt adjectiv