zvăpăiat definitie

2 intrări

17 definiții pentru zvăpăiat

ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – Cf. văpaie.
ZVĂPĂIÁ, zvăpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; p. ext. a se zbate, a se zvîrcoli. Și urla dracul și se zvăpăia. ȘEZ. IX 70. ♦ Fig. A se înflăcăra, a se înfierbînta. Gesturile mi se zvăpăiau, fața mi se aprindea și mînia-mi întuneca ochii. DELAVRANCEA, la TDRG.
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu, ușuratic. Din gălăgia amețitoare se înălțau, stăpînitoare, rîsete zvăpăiate. REBREANU, I. 34. Nu era același drac zvăpăiat care-și arunca cartea în pridvor, cînd se întorcea de la școală, și mă prindea de gît cu amindouă mînile pentru ca să o duc în circă? DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ Fig. Dezbătură pe larg numeroasele baluri, spectacol». recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. REBREANU, R. I 252.
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. I. Refl. A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se zvârcoli. – Din văpaie.
ZVĂPĂIÁT, -Ă, zvăpăiați, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu; ușuratic. – V. zvăpăia.
zvăpăiá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zvắpăie, imperf. 3 sg. se zvăpăiá conj. prez. 3 să se zvắpăie
zvăpăiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. și pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăiá
zvăpăiát adj. m., pl. zvăpăiáți; f. sg. zvăpăiátă, pl. zvăpăiáte
ZVĂPĂIÁT adj. 1. v. zburdalnic. 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tânăr ~.)
A SE ZVĂPĂIÁ mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat
ZVĂPĂIÁT ~tă (~ți, ~te) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zburdalnic; neastâmpărat; zbanghiu; zvânturat. /cf. văpaie
svăpăiat a. neastâmpărat, nesocotit. [Lit. înflăcărat: v. văpaie].
zvăpăĭát, -ă adj. (d. văpaĭe). Neastîmpărat, dezordonat: om zvăpăĭat.
ZVĂPĂIAT adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. flușturatic, fluturatic, nebunatic. (Un tînăr ~.)

zvăpăiat dex

Intrare: zvăpăiat
zvăpăiat adjectiv
Intrare: zvăpăia
zvăpăia conjugarea I grupa I verb reflexiv