ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ◊ Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

ZVÎRLITÚRĂ, zvîrlituri, s. f. Faptul de a zvîrli; p. ext. distanța pînă la care se poate arunca un obiect.

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Zvârlire. ◊ Expr. Zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Din zvârli + suf. -(i)tură.

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

ZVÂRLITÚRĂ s. 1. v. aruncătură. 2. aruncătură.

ZVÂRLITÚRĂ ~i f. v. AZVÂRLITURĂ. /a zvârli + suf. ~tură

azvîrlitúră (sud) și zv- (nord) f., pl. ĭ. Rezultatu azvîrliriĭ: o distanță de treĭ azvîrliturĭ de băț.

ZVÎRLITURĂ s. 1. aruncătură, azvîrlitură, (rar) zvîrlet, (Transilv. și Maram.) țipătură. (La o ~ de băț.) 2. aruncătură, azvîrlitură, izbitură, lovitură. (~ calului nărăvaș.)