zvârlire definitie

2 intrări

20 definiții pentru zvârlire

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (Pop., în concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (nefolositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (de la sine). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. sb. vrljiti, bg. hvărljam.
ZVÂRLÍRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam.
ZVÂRLÍRE, zvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zvârli și rezultatul ei. – V. zvârli.
ZVÎRLÍ, zvîrl, vb. IV. (Uneori în concurență cu azvîrli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). îmi făcură loc la vatră, mai zvîrliră lemne pe foc, fetele se repeziră ca să îngrijească «de ceva cald» pentru drumețul lor de departe sosit. SADOVEANU, O. VIII 10. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii. – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, R. 56. Calul... zvîrli pe Genarul pînă în nori. EMINESCU, N. 27. ◊ Fig. Vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. ♦ A da la o parte ca fiind inutil sau vătămător. Oh! zvîrle pistolul acela, că mi-e frică de el. NEGRUZZI, S. I 23. Văzînd că avea un gust foarte neplăcut, l-au zvîrlit cît colo. DRĂGHICI, R. 62. 2. A risipi, a împrăștia. Novac la temniță vinea, Cu pumnul galbeni zvîrlea, Turcii cu toții strîngea. ȘEZ. I 110. Oasele strîngea, Cenușă alegea Și-n vînt o zvîrlea. ALECSANDRI, P. P. 119. ♦ Fig. (Cu complementul «bani») A cheltui fără nici o socoteală, nebunește. După nepăsarea și risipa ce o facem, zvîrlind banul pe lucruri de nimica, puțin mai avem de înstrăinat. CREANGĂ, A. 154. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, pentru a-l face să plece etc.). El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. Am zvîrlit cu putineiul după el. ȘEZ. V 132. 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. Măgarul au început a zvîrli cu picioarele. TICHINDEAL, P. 107 3. A da afară din sine, a proiecta în afară (ca urmareaunei mișcări lăuntrice). Vulcanul zvîrle lavă. ◊ Fig. Își mîngîia durerile, zvîrlind nopții o melodie tainică. SADOVEANU, O. I 52. III. Refl. A se repezi; a se precipita, a porni cu mare avînt. Cei doi se ridicaseră de la locurile lor arătîndu-și colții și se zvîrliră la hangiu. SADOVEANU, O. VIII 258. Cîțiva bărbați și flăcăi se zvîrliră la Vasile, ostoindu-l. REBREANU, I. 28. Tu să-i spui că eu m-am dus Pe malul apei în sus Și că-n apă m-am zvîrlit, La copila ce-am iubit. ALECSANDRI, P. P. 21. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 zvîrle. – Prez. ind. și zvîrlu.
ZVÎRLÍRE s. f. Acțiunea de a zvîrli; aruncare.
ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). Zvârle pistolul acela că mi-e frică de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsiuni lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani nebunește, fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face să plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca într-un loc (mai ridicat), sărind cu îndemânare. Se zvârle pe cal. – Comp. bg. hvărlja, sb. vrljiti.
ZVÂRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zvârli.
zvârlí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 să zvấrle
zvârlíre s. f., g.-d. art. zvârlírii; pl. zvârlíri
zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvârlă / zvârle, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârle
zvârlíre s. f., g.-d. art. svârlírii; pl. zvârlíri
zvârlí vb., ind. prez. 1 sg. zvârl, 3 sg. zvấrlă / zvấrle, 3 pl. zvấrlă / zvârl, imperf. 3 sg. zvârleá; conj. prez. zvấrle
ZVÂRLÍ vb. 1. v. arunca. 2. v. azvârli. 3. v. proiecta. 4. a arunca, a azvârli. (~ o piatră la distanță.) 5. v. năpusti. 6. a se arunca, a se avânta, a se azvârli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvârli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. v. cheltui.
ZVÂRLÍRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. v. cheltuire.
A ZVÂRLÍ zvârl tranz. v. A AZVÂRLI. /cf. bulg. hvăriji, sb. vrijiti
svârlì v. 1. V. asvârlì: (Leșii) svârl armele ’n văzduh AL.; 2. (de cai) a da din picioare.
ZVÎRLI vb. 1. a arunca, a azvîrli, a lepăda, (Transilv. și Maram.) a țipa, (înv.) a scutura. (~ un lucru nefolositor.) 2. a arunca, a azvîrli, a repezi, (înv. și reg.) a năpusti. (A ~ donița după el.) 3. a arunca, a azvîrli, a proiecta, a propulsa. (~ ceva în spațiu.) 4. a arunca, a azvîrli. (~ o piatră la distanță.) 5. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.) 6. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 7. a arunca, a azvîrli, a izbi, a lovi. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 8. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a risipi, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.)
ZVÎRLIRE s. 1. aruncare, azvîrlire, lepădare. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie. (~ unui obiect în spațiu.) 3. aruncare, azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe fleacuri.)
a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.

zvârlire dex

Intrare: zvârli
zvârli 2 conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
zvârli 1 conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
Intrare: zvârlire
zvârlire substantiv feminin