9 definiții pentru zvârcolitură
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri,
s. f. (
Reg.) Zvârcolire. –
Zvârcoli +
suf. -tură.
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri,
s. f. Zvârcolire. –
Zvârcoli +
suf. -tură.
ZVÎRCOLITÚRĂ, zvîrcolituri,
s. f. Zvîrcolire (
1). Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri,
s. f. Zvârcolire. – Din
zvârcoli +
suf. -(i)tură.
zvârcolitúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. zvârcolitúrii;
pl. zvârcolitúri
zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere. zvîrcolitúră f., pl. ĭ. Zvîrcoleală.
ZVÎRCOLITURĂ s. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolire. (~ peștelui în năvod.) Zvârcolitură dex online | sinonim
Zvârcolitură definitie
Intrare: zvârcolitură
zvârcolitură substantiv feminin