zvârcolitură definitie

9 definiții pentru zvârcolitură

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
ZVÎRCOLITÚRĂ, zvîrcolituri, s. f. Zvîrcolire (1). Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură.
zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere.
zvîrcolitúră f., pl. ĭ. Zvîrcoleală.
ZVÎRCOLITU s. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolire. (~ peștelui în năvod.)

zvârcolitură dex

Intrare: zvârcolitură
zvârcolitură substantiv feminin