Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru zv├órcolitur─â

ZV├éRCOLIT├ÜR─é, zv├órcolituri, s. f. (Reg.) Zv├órcolire. ÔÇô Zv├órcoli + suf. -tur─â.
ZV├éRCOLIT├ÜR─é, zv├órcolituri, s. f. Zv├órcolire. ÔÇô Zv├órcoli + suf. -tur─â.
ZVÎRCOLITÚRĂ, zvîrcolituri, s. f. Zvîrcolire (1). Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.
ZV├éRCOLIT├ÜR─é, zv├órcolituri, s. f. Zv├órcolire. ÔÇô Din zv├órcoli + suf. -(i)tur─â.
zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri
ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere.
zv├«rcolit├║r─â f., pl. ─ş. Zv├«rcoleal─â.
ZVÎRCOLITURĂ s. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolire. (~ peștelui în năvod.)

Zvârcolitură dex online | sinonim

Zvârcolitură definitie

Intrare: zvârcolitură
zvârcolitură substantiv feminin