Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru zv├órcolire

ZV├éRCOL├Ź, zv├órcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mi╚Öc─âri spasmodice (de durere). ÔÖŽ A se ├«ntoarce (├«n a╚Öternut) de pe o parte pe alta (de nelini╚Öte); p. ext. a se ├«nv├órti ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo de neast├ómp─âr; a nu-╚Öi g─âsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se fr─âm├ónta suflete╚Öte. ÔÇô Cf. bg. v─ârgaljam.
ZV├éRCOL├ŹRE, zv├órcoliri, s. f. Faptul de a se zv├órcoli; mi╚Öcare spasmodic─â; agitare, fr─âm├óntare, zv├órcolitur─â. ÔÇô V. zv├órcoli.
ZV├éRCOL├Ź, zv├órcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mi╚Öc─âri spasmodice (de durere). ÔÖŽ A se ├«ntoarce (├«n a╚Öternut) de pe o parte pe alta (de nelini╚Öte); p. ext. a se ├«nv├órti ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo de neast├ómp─âr; a nu-╚Öi g─âsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se fr─âm├ónta suflete╚Öte. ÔÇô Cf. bg. v─ârgaljam.
ZV├éRCOL├ŹRE, zv├órcoliri, s. f. Faptul de a se zv├órcoli; mi╚Öcare spasmodic─â; agitare, fr─âm├óntare, zv├órcolitur─â. ÔÇô V. zv├órcoli.
SVILCOL├Ź vb. IV. v. zv├«rcoli.
SVILCOL├Ź vb. IV v. zv├«rcoli.
V├ÄRCOL├Ź vb. IV v. zv├«rcoli.
ZV├ÄRCOL├Ź, zv├órcolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a face mi╚Öc─âri spasmodice. ├«ncepur─â s─â se ├«mpiedice de trupuri c─âzute, unele ├«n╚Ťepenite, altele care ├«nc─â se zv├«rcoleau. PAS, Z. IV 86. Capul cerbului, zv├«rcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANG─é, P. 226. ÔŚŐ Fig. [Fagii] se zv├«rcoleau ├«n suflarea v├«ntului, ├«╚Öi f─âceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. Limbile de fl─âc─âri ╚Ť├«╚Öneau, se zv├«rcoleau, se ├«mpleteau ne├«ncetat ca ni╚Öte ╚Öerpi. REBREANU, R. II 105. Deodat─â, ca un ╚Öarpe de foc se zv├«rcole╚Öte ├«n nori, ╚Ö-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 155. (Tranz.) S─âlciile ├«╚Öi zv├«rcoleau frunzi╚Öul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. ÔÖŽ A se r─âsuci (├«n a╚Öternut), a se ├«ntoarce de pe o parte pe alta f─âr─â a-╚Öi g─âsi locul (din cauza unei st─âri fizice sau psihice chinuitoare). Se zv├«rcoli nelini╚Ötit─â. ├Äi era prea cald cu at├«tea p─âturi. DUMITRIU, N. 134. Toat─â noaptea a vorbit ├«ntr-aiurea ╚Öi te-a chemat. Toat─â noaptea s-a zv├«rcolit ├«n p├«nzele patului. GALACTION, O. I 77. ├Än ar╚Öi╚Ťa cea dogoritoare a zilei v─âzu aproape de p─âdure un ╚Ťin╚Ťar zv├«rcolindu-se ├«n nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. Fig. Ideea se zv├«rcolea ├«n sufletul lui, dar nu izbutea s─â se ├«nf─âptuiasc─â pe h├«rtie. REBREANU, I. 103. Tot ╚Ťinutul s-a zv├«rcolit ├«ntr-o n─âval─â de ve╚Öti, care de care mai n─âb─âd─âioas─â. POPA, V. 187. ÔÖŽ A se fr─âm├«nta, a se zbuciuma, a se agita. Grecul se zv├«rcolea de ciud─â; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. ÔÖŽ A se mi╚Öca cu vioiciune ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo. Erau unsprezece bursucei, cari se zv├«rcoleau, chi╚Ť─âind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. ÔÇô Variante: zv├«rgol├ş (SBIERA, P. 82), v├«rcol├ş (GANE, N. II 67), svilcol├ş (NEGRUZZI, S. II 165) vb. IV.
ZV├ÄRCOL├ŹRE, zv├«rcoliri, s. f. Faptul de a se zv├«rcoli. Mi╚Öcare brusc─â ╚Öi spasmodic─â, pricinuit─â de o durere puternic─â; zbatere. Iar generosul s├«nge din vine i se-mparte ├«n lungi ╚Öiroaie care ro╚Öesc al s─âu vestm├«nt ╚śi capul i se zbate ├«n zv├«rcoliri de╚Öarte. MACEDONSKI, O. I 255. P─âzitorii norocului auzi urletul ╚Öi zv├«rcolirea balaurilor, ╚Öi ie╚Öi s─â-l ├«nt├«mpine la poart─â. ╚śEZ. IX 114. 2. Fig. Agitare, fr─âm├«ntare. De unde eram, am v─âzut l─âmurit zv├«rcolirea luptei. SADOVEANU, P. S. 136. ├Äi era somn, r├«vnea s─â doarm─â, dar, cu c├«t ├«ncerca s─â-╚Öi mulcomeasc─â zv├«rcolirile sufletului, cu at├«t g├«ndurile izvorau mai furtunoase. REBREANU, P. S. 164.
ZV├ÄRGOL├Ź vb. IV. v. zv├«rcoli.
ZV├éRCOL├Ź, zv├órcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mi╚Öc─âri spasmodice. ÔÖŽ A se ├«ntoarce (├«n a╚Öternut) de pe o parte pe alta (de nelini╚Öte); p. ext. a se ├«nv├órti ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo (de neast├ómp─âr); a nu-╚Öi g─âsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se fr─âm├ónta. ÔÇô Comp. bg. v─ârgaljam.
ZV├éRCOL├ŹRE, zv├órcoliri, s. f. Faptul de a se zv├órcoli; mi╚Öcare spasmodic─â; agitare, fr─âm├óntare.
zv├órcol├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. se zv├órcol├ęsc, imperf. 3 sg. se zv├órcole├í; conj. prez. 3 s─â se zv├órcole├ísc─â
zv├órcol├şre s. f., g.-d. art. zv├órcol├şrii; pl. zv├órcol├şri
zv├órcol├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zv├órcol├ęsc, imperf. 3 sg. zv├órcole├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zv├órcole├ísc─â
zv├órcol├şre s. f., g.-d. art. zv├órcol├şrii; pl. zv├órcol├şri
ZV├éRCOL├Ź vb. 1. v. zbate. 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. v. t─âv─âli. 4. v. foi. 5. v. agita. 6. a se fr─âm├ónta, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (├«nv. ╚Öi reg.) a se tic─âi. (S-a ~ toat─â noaptea ├«n a╚Öternut.)
ZV├éRCOL├ŹRE s. 1. v. zbatere. 2. v. t─âv─âlire.
A SE ZV├éRCOL├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A face mi╚Öc─âri bru╚Öte ╚Öi convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a sc─âpa dintr-o str├ónsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se r─âsuci ├«n a╚Öternut de nelini╚Öte. 3) A se mi╚Öca ├«ncolo ╚Öi ├«ncoace (de neast├ómp─âr); a nu sta locului; a se fr─âm├ónta; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violen╚Ť─â; a se nelini╚Öti; a se zbuciuma; a se ├«ngrijora; a se fr─âm├ónta. /<bulg. v─ârgaljan
sv├órcol├Č v. a se suci, a se sbate de durere: se sv├órcole╚Öte ca un ╚Öarpe. [Cf. slovean SVR─ČETI, a suci, ╚Öi ocol (cf. rotocol)].
svârcolire f. 1. încolăciturâ; 2. convulsiune.
v├órcol├Č v. a se sv├órcoli; se v├órcolia ├«n bra╚Ťele mele NEGR. [Tras din v├órcol, ├«nv├órtejire: origin─â necunoscut─â].
v├«rcol├ęsc, V. zv├«rcolesc.
zv├«rcol├ęsc ╚Öi (nord) v├«rc- (m─â) v. refl. (d. v├«rcol. Cp. ╚Öi cu ung. verg├Âdni, a. ├«.). M─â zbat, m─â r─âsucesc de durere or─ş ca s─â scap de unde-s prins. ├Än Trans. ╚Öi zv├«rg-, la Dos. v├«rg-.
ZVÎRCOLI vb. 1. a se zbate. (Peștele se ~ în năvod.) 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. a se tăvăli. (Cîinele se ~ în iarbă.) 4. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a se suci, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Nu te mai ~ atîta!) 5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zbuciuma, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (De ce te ~ în mod inutil?) 6. a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)
ZVÎRCOLIRE s. 1. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolitură. (~ peștelui în năvod.) 2. tăvălire. (~ cuiva pe jos de durere.)

Zvârcolire dex online | sinonim

Zvârcolire definitie

Intrare: zvârcoli
zvârgoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv
svârcolire substantiv feminin
svilcoli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
svârcoli reflexiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
vârcoli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
zvârcoli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
svilcolire infinitiv lung
vârcolire infinitiv lung
zvârgolire infinitiv lung
Intrare: zvârcolire
zvârcolire substantiv feminin