Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru zv├ónturat

ZV├éNTUR├ü, zvß║ąntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (f─âr─â rost) dintr-un loc ├«n altul, a cutreiera. ÔÇô Et. nec. Cf. v├óntura.
ZV├éNTUR├üT, -─é, zv├óntura╚Ťi, -te, adj. U╚Öuratic, flu╚Öturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zv─âp─âiat, zv├ónturatic. ÔÖŽ (Substantivat; ├«nv.) Aventurier; pribeag. ÔÇô V. zv├óntura.
ZV├éNTUR├ü, zvß║ąntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (f─âr─â rost) dintr-un loc ├«n altul, a cutreiera. ÔÇô Et. nec. Cf. v├óntura.
ZV├éNTUR├üT, -─é, zv├óntura╚Ťi, -te, adj. U╚Öuratic, flu╚Öturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zv─âp─âiat, zv├ónturatic. ÔÖŽ (Substantivat; ├«nv.) Aventurier; pribeag. ÔÇô V. zv├óntura.
ZV├ÄNTUR├üT, -─é, zv├«ntura╚Ťi, -te, adj. U╚Öuratic, flu╚Öturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic, zv─âp─âiat. ├Ämpotriva acestui fecior zv├«nturat al mazilului Antonie s├«nt ╚Öi alte p├«ri. St─âp├«nul nostru l-a mai certat o dat─â pentru nebuniile lui. SADOVEANU, Z. C. 282. Alexandru ducea via╚Ť─â zv├«nturat─â de boier t├«n─âr. id. P. 34. ÔÖŽ (Substantivat) Om flu╚Öturatic; p. ext. aventurier, v├«ntur─â-╚Ťar─â; pribeag. Un zv├«nturat! un englez care nu-i pas─â nici de el, nici de treizeci de oameni ce-l ├«nso╚Ťesc! La TDRG. La provoc─âri sume╚Ťe de-un soi de zv├«nturat, Arunc dispre╚Ťul. ALECSANDRI, T. II 81. Eu, un pribeag din lume, un zv├«nturat str─âin, ├«n casa ta m─ânoas─â c─âzut chiar din senin mult─â lume c─âlcat-am, pribegind. ALECSANDRI, T. II 67.
ZV├éNTUR├üT, -─é, zv├óntura╚Ťi, -te, adj. U╚Öuratic, flu╚Öturatic, nesocotit; p. ext. zburdalnic; zv─âp─âiat. ÔÖŽ (Substantivat, ├«nv.) Aventurier; pribeag. ÔÇô V. zv├óntura[1].[1]
zv├óntur├í (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvß║ąntur─â
zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
ZVÂNTURÁT adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic.
ZVÂNTURÁT s. v. aventurier.
A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
ZV├éNTUR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care prive╚Öte totul cu u╚Öurin╚Ť─â; lipsit de seriozitate; u╚Öuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu st─â locului nici un moment; f─âr─â ast├ómp─âr; neast├ómp─ârat; zburdalnic; zv─âp─âiat; zbanghiu. 3) Care este ├«nclinat spre aventuri; c─âruia ├«i plac aventurile. /v. a se zv├óntura
svânturà v. V. vântura. [Lat. EX VENTULARE].
sv├ónturat a. ╚Öi m. aventurier: o mic─â oaste de sv├óntura╚Ťi AL.
v├«ntur├ít, -─â adj. Care sÔÇÖa v├«nturat pin lume, aventurier, ha─şmana, nestatornic. Fig. Zv─âp─â─şat, nestatornic. ÔÇô ╚śi zv-.
zv├«╠üntur (m─â), a -├í v. refl. (d. v├«ntur sa┼ş d. lat. *ex-vent┼şlare). M─â v├«ntur pin lume.
zvînturát(ic), V. vînturatic.
zvînturat s. v. AVENTURIER.
ZV├ÄNTURAT adj. 1. flu╚Öturatic, fluturatic, frivol, neserios, u╚Öuratic, v├«nturatic, zv├«nturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) z─ârp─âlatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprin╚Ťar, zbrehui, (├«nv.) v├«nturos. (Un b─ârbat ~.) dr─âcos, neast├«mp─ârat, nebun, nebunatic, sprin╚Ťar, vioi, z─âp─âcit, zb├«n╚Ťuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zv─âp─âiat, zv├«nturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) ╚Öulhetic, (├«nv.) zburdatic, zburd─âtor. (Copil ~.)

Zvânturat dex online | sinonim

Zvânturat definitie

Intrare: zvânturat
zvânturat adjectiv
Intrare: zvântura
zvântura conjugarea I grupa I verb reflexiv