Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru zv├ónturare

ZV├éNTUR├ü, zvß║ąntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (f─âr─â rost) dintr-un loc ├«n altul, a cutreiera. ÔÇô Et. nec. Cf. v├óntura.
ZV├éNTUR├ü, zvß║ąntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (f─âr─â rost) dintr-un loc ├«n altul, a cutreiera. ÔÇô Et. nec. Cf. v├óntura.
zv├óntur├í (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvß║ąntur─â
zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
svânturà v. V. vântura. [Lat. EX VENTULARE].
zv├«╠üntur (m─â), a -├í v. refl. (d. v├«ntur sa┼ş d. lat. *ex-vent┼şlare). M─â v├«ntur pin lume.

Zvânturare dex online | sinonim

Zvânturare definitie

Intrare: zvântura
zvântura conjugarea I grupa I verb reflexiv
Intrare: zvânturare
zvânturare infinitiv lung