zvântura definitie

7 definiții pentru zvântura

ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vântura.
zvânturá (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se zvấntură
zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. și pl. zvântură
A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
svânturà v. V. vântura. [Lat. EX VENTULARE].
zvî́ntur (mă), a v. refl. (d. vîntur saŭ d. lat. *ex-ventŭlare). Mă vîntur pin lume.

zvântura dex

Intrare: zvântura
zvântura conjugarea I grupa I verb reflexiv