zvâcnit definitie

24 definiții pentru zvâcnit

ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.
ZVÂCNÍT2, -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.
ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.
ZVÂCNÍT2, -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește, cu zvâcniri; repezit, mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.
ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.
ZVÎCNÍ, zvîcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre unele organe ale corpului) A se zbate repede și cu putere (din cauza afluxului de sînge, pricinuit de emoție, de oboseală etc.). își simți părul ridicîndu-i-se în vîrful capului. Inima se izbi o dată tare în coșul pieptului, pe urmă prinse a zvîcni repede. SADOVEANU, O. VII 362. În agitația nervoasă în care se afla, simțea cum îi zvîcnesc tîmplele. BART, E. 213. El din patu-i o ridică și pe pieptul Iui și-o pune, Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. ♦ (Despre ființe) A mișca repede o parte a corpului. [Vițelul] se tăvăli și începu să zvîcnească grozav din picioare. CARAGIALE, S. 80. 2. (Despre ființe) A sări pe neașteptate (de undeva); a țîșni, a se repezi, a o zbughi. Cîinele zvîcni înainte și prepelița sări în aer. SADOVEANU, O. VII 82. O veveriță juca ca o flacără roșcată... Zvîcni pe o creangă mai de aproape și dispăru, ca să apară peste o clipă în alt ram.PETRESCU, A. 75. Cel dinții care zvîcni afară pe punte, furios, cu capul gol, cu haina pe-un umăr, fu Seceleanu. BART, E. 292. Fig. Acolo apa cînta un cîntec surd, înfiorător; în coș fîșîiau din cînd în cînd grăunțele: în covată zvîcnea în pulbere fină făina. SADOVEANU, O. VII 294. Automobilul zvîcni ca un alergător de cursă. REBREANU, R. I 176. ♦ A sări brusc în picioare. Ea tresări, ca și cînd abia atunci s-ar fi deșteptat din somn și zvîcni ca un pește în sus. PREDA, Î. 151. Cel care se mișcase tresări cu spaimă, simțind cel dintâi primejdia. Zvîcni în picioare, scuturînd în juru-i flăcările ca pe niște fluturi. SADOVEANU, Z. C. 196. Cînd îl văzu... intrînd în cîrciumă urmat de suită, zvîcni de pe scaun. C. PETRESCU, Î. II 140. 3. A face mișcări bruște pentru a-și elibera corpul dintr-o strînsoare; a se zbate. Înțepenindu-și brațele ca să-l țină pe cel prins, care zvîcnea și se zvîrcolea ca un șarpe, răsuflă adînc. DUMITRIU, N. 219.
ZVÎCNÍT1 s. n. Faptul de a zvîcni; zvîcnire, zvîcnet. Într-un singur zvîcnit de aripi ar trece de pe-un munte pe altul. AGÎRBICEANU, S. P. 17.
ZVÎCNÍT2, -Ă, zvîcniți, -te, adj. (Despre mișcări) Cu zvîcniri; repezit, brusc, spasmodic. Mîinile cu mișcări repezi, zvîcnite, înfrigurate, au deschis grabnic lacăte în încuietori. C. PETRESCU, A. R. 196. ◊ (Adverbial) Filfîie acum din aripi, zvîcnit și tragic, ca anunțătorii furtunii. C. PETRESCU, Î. II 252.
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple, puls etc.) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A țâșni, a o zbughi pe neașteptate (de undeva). ♦ A sări brusc în picioare. – Din zvâc.
ZVÂCNÍT2, -Ă, zvâcniți, -te, adj. Care zvâcnește; mișcat repede, brusc. – V. zvâcni.
ZVÂCNÍT1 s. n. Zvâcnire, zvâcnet. – V. zvâcni.
zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă
zvâcnít (rar) s. n.
zvâcní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zvâcneáscă
zvâcnít adj. m., pl. zvâcníți; f. sg. zvâcnítă, pl. zvâcníte[1] modificată
zvâcnít s. n.
ZVÂCNÍ vb. 1. v. palpita. 2. v. fremăta.
ZVÂCNÍT s. v. palpitație.
A ZVÂCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre inimă, tâmple, puls) A bate mai repede și mai puternic decât de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre ființe) A face o mișcare rapidă și pe neașteptate; a țâșni. 3) A se ridica brusc în picioare. /zvâc + suf. ~ni
svâcnì v. 1. a palpita: inima-i svâcnește tare EM.; 2. a se bate, vorbind de tâmplele capului, mușchii; 3. se zice de o pușcă al cării strat izbește umărul când se descarcă. [Cf. svâc!].
zvîcnésc v. intr. (din *zvîcnesc, d. vsl. zvenknonti, a hui; sîrb. zveknuti, a răsuna). Bat tare, (vorbind de inimă și artere): îĭ zvîcneaŭ tîmplele de durere, de furie. O zbughesc (Rar). – Și zvî́cîĭ (Rar). V. palpit.
ZVÎCNI vb. 1. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a se zbate, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima ~ cu putere.) 2. a fremăta, a palpita, a pulsa, a vibra. (~ în el o mare bucurie.) 3. a mișca, (reg.) a țicui. (Undița ~.)
ZVÎCNIT s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ al inimii.)

zvâcnit dex

Intrare: zvâcnit (adj.)
zvâcnit 1 adj. adjectiv
Intrare: zvâcni
zvâcni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: zvâcnit (s.n.)
zvâcnit 2 s.n. (numai) singular substantiv neutru