ZUZĂÍ vb. IV v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ZUZĂÍ vb. IV v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A produce un zuzet; a susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

ZUZĂÍ vb. IV v. 2zuzui.

ZUZUÍ, zúzui, vb. IV. Intranz. (Popular) A susura, a murmura, a șopoti. Rîulețul care l-am trecut de vro trei ori... profund de o palmă și abia zuzuind pe – prundiș. NEGRUZZI, S. I 195. – Variantă: zuzăi (COȘBUC, AE. 79) vb. IV.

ZUZĂÍ vb. IV. v. zuzui.

ZUZUÍ, pers. 3 zúzuie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A susura, a murmura, a șopoti. [Var.: zuzăí vb. IV] – Onomatopee.

zuzuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá conj. prez. 3 să zúzuie

zuzuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúzuie, imperf. 3 sg. zuzuiá

ZUZUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

zuzăì v. 1. Tr. a sbârnăi (de albine); 2. Mold. a face un sgomot asurzitor. [Onomatopee].

zuzui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.