SUFLECÁ, súflec,
vb. I.
Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊
Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional)
suflicá (ȘEZ. III 5),
sufulcá (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293)
vb. I.
suflecá (-c, át), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. –
Der. Mold. supleca, suplica,
Maram. suflucat,
Trans. sufulcat, suvulcat,
Munt.,
Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă.
Der. admisă în general din
lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice,
cf. înfulica. –
Der. din
lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott
it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic,
cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl <
pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul
Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele
var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”,
v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din
lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”,
cf. sumete „a sufleca” față de
sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (
cf. REW 8432), din
lat. suffulcῑre.
súflec și (Mold. sud)
súplic, a -
ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V.
plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și
suflucat (Maram.),
sufulcat (Trans.) și
suvulcat. Și
zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V.
sumet.