ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.