zuruit definitie

26 definiții pentru zuruit

ZURĂÍ vb. IV v. zurui.
ZURUÍ, zúrui,[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc. – Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.
ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.
ZURĂÍ vb. IV v. zurui.
ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zúrui. – Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.
ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.
ZURĂÍ vb. IV v. zurui.
ZURUÍ, zuruiesc și zărui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile înfundate in buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) vb. IV.
ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. O undă de fulger pătrunde în odaie, cu un trăsnet, cu un zuruit de geamuri. SADOVEANU, O. III 246. Valea... răsună toată de zuruitul zurgălăilor și de tropotul uscat al cailor. VLAHUȚĂ, la TDRG. M-am sculat iute din pat pentru ca să cunosc pricina zuruitului pomenit. ALECSANDRI, C. 45.
ZURĂÍ vb. IV. v. zurui.
ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.
ZURUÍT, zuruituri, s. n. Zornăit. – V. zurui.
zuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zúrui[1], imperf. 3 sg. zuruiá conj. prez. 3 să zúruie
zuruít s. n., pl. zuruíturi
zurăí vb., ind. prez. 1 sg. zurăiésc / zúrăi, 3 sg. zurăiéște / zúrăie
zuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiésc / zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiáscă / zúruie
zuruít s. n., pl. zuruíturi
ZURUÍ vb. v. zornăi.
ZURUÍT s. v. zornăit.
A ZURUÍ ~iésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zúrui] /zur + suf. ~ui
ZURUÍT ~uri n. 1) v. A ZURUI. 2) Zgomot produs de obiectele de metal sau de sticlă la lovire, cădere sau rostogolire; zăngănit; zornăit; zdrăngănit. /v. a zurui
zurăì v. a face un sgomot de plesnire: bășica porcului s’o umflu și s’o zurăesc după ce s’o usca CR. [Onomatopee].
zúruĭ, a v. intr. (d. zur și înrudit cu zornăĭ și cu ung. zörögni, a zurui). Fac zur-zur, zornăĭ: baniĭ zuruĭaŭ în buzunar, soldaților le zuruĭaŭ pinteniĭ.
ZURUI vb. a zăngăni, a zornăi, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)
ZURUIT s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)
zuruí, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. – (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domnești / Pă drumuri împărătești” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

zuruit dex

Intrare: zuruit (adj.)
zuruit 2 adj. participiu
Intrare: zurui
zurui 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zurui 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zurăi 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zurăi 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
Intrare: zuruit (zgomot)
zuruit 1 s.n. substantiv neutru