zurnă definitie

6 definiții pentru zurnă

ZÚRNĂ s. v. bot, rât.
súrlă f., pl. e (turc. súrna, pop. zurna, fluĭer cu sunet ascuțit, ngr. súrla și zurnás, oboĭ, alb. zúrnă, flaut, zurná, nas lung și supțire, vsl. surŭna, fluĭer, bg. sîrb. surla, zurla, fluĭer, rit, ceh. surma, fluĭer. E rudă cu ^țîrîĭ, țurloĭ, jirloĭ ș. a. V. sorliță). Vechĭ. Un fel de flaut ostășesc terminat cu o deschizătură conică: îl întîmpinară cu buciume, tobe și surle. Azĭ. Nord (zurnă). Rit (V. teflu, zotcă, trompă, hurtum). Colibă conică saŭ alt-fel orĭ chear numaĭ îngrăditură de stuf (în care ciobaniĭ ferb urda).
zúrna(ĭ)-zúrna(ĭ) interj. care arată zornăitu. V. zorna.
zúrnă f. V. surlă.
zurnă s. v. BOT. RÎT.
zurnă, instrument de suflat răspândit la popoarele orientale. Este confecționat din lemn și are 7-8 deschizături pentru degete pe partea superioară și încă unul pe partea inferioară (dedesubt). Are ancie* dublă. Sunetul produs este ascuțit, pătrunzător, chiar strident. Este probabil strămoșul cromornei* și al chalumeau*-ului. S-a întâlnit în trecut și în Dobrogea. Sin.: surlă.

zurnă dex

Intrare: zurnă
zurnă substantiv feminin