Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru zurgal─âu

ZURG─éLß║«U, zurg─âl─âi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe g─âurele ╚Öi cu o bil─â ├«n interior, care sun─â la cea mai u╚Öoar─â mi╚Öcare sau atingere; clopo╚Ťel. ÔÇô Cf. magh. z├Ârogeni.
ZURG─éLß║«U, zurg─âl─âi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe g─âurele ╚Öi cu o bil─â ├«n interior, care sun─â la cea mai u╚Öoar─â mi╚Öcare sau atingere; clopo╚Ťel. ÔÇô Cf. magh. z├Âr├Âgni.
ZURGALẮU s. m. v. zurgălău.
ZURG─éLß║«U, zurg─âl─âi, s. m. (Mai ales la pl.) Clopo╚Ťel ├«n forma unui mic glob de metal cu o bil─â ├«n interior, care sun─â la cea mai u╚Öoar─â mi╚Öcare sau atingere. Zurg─âl─âii sun─â m─ârunt, ├«mpr─â╚Ötiind ├«n ├«ntinderi clinchete argintii. SADOVEANU, O. VII 332. A oprit la poart─â o sanie mic─â de fier ╚Öi piele l─âcuit─â, cu caii cu zurg─âl─âi la g├«t. CAMIL PETRESCU, O. I 357. ├Än v─âzduh voios r─âsun─â clinchete de zurg─âl─âi. ALECSANDRI, P. A. 112. ÔÇô Variant─â: zurgal─âu (LESNEA, A. 77, VLAHU╚Ü─é, la TDRG s. m.
ZURGALẮU s. m. v. zurgălău.
ZURG─éLß║«U, zurg─âl─âi, s. m. Clopo╚Ťel de forma unui mic glob de alam─â, cu una sau mai multe g─âurele ├«n corpul lui ╚Öi cu o bil─â ├«n interior, care sun─â la atingere sau prin agitare. [Var.: zurgalß║»u s. m.] ÔÇô Comp. magh. z├Ârgeni.
zurg─âlß║»u s. m., art. zurg─âlß║»ul; pl. zurg─âlß║»i, art. zurg─âl─â├şi
zurg─âl─âu s. m., art. zurg─âl─âul; pl. zurg─âl─âi, art. zurg─âl─âii
ZURG─éL─éU s. clopo╚Ťel, (rar) zdr─âng─ânel. (Cai cu ~i.)
ZURGALẮU s. m. v. zurgălău. [și DLRLC]
zurg─âlß║»u (-ß║»i), s. m. ÔÇô Clopo╚Ťel. ÔÇô Var. zurgal─âu. Probabil ├«n leg─âtur─â cu mag. z├Ârgeni ÔÇ×a bate talangaÔÇŁ (Cihac, II, 540); totu╚Öi cf. zurg─âi, vb. (a b─âl─âng─âni), pe care Tiktin ├«l consider─â der. de la zurg─âl─âu, ╚Öi care pare mai cur├«nd var. a lui zurui, zorn─âi.
ZURG─éLß║«U ~i m. mai ales la pl. Clopo╚Ťel de metal, de form─â sferic─â, cu g─âurele ╚Öi cu o bil─â ├«n─âuntru, care sun─â c├ónd este mi╚Öcat. /cf. ung. z├Âr├Âgni
zurgal─âu n. pl. Mold. clopo╚Ťel la g├ótul vitelor. [Tras din ung. Z├ľRGELNI, a zorn─âi].
zurgalß║»┼ş ╚Öi -─âlß║»┼ş m. (ung. z├Ârg├Âl├Â, care morm─â─şe, z├▓rg├▓l├▓dni, a morm─âi. V. zorn─â─ş). Clopo╚Ťel de tinichea compus din do┼ş─â c─âp─âcele concave ├«mbucate dintre care cel de jos are o deschiz─âtur─â ╚Öi care sun─â c├«nd se rostogole╚Öte o bobi╚Ť─â care e ├«nchis─â ├«n el. S├«nt ╚Öi zurgal─â─ş dintrÔÇÖo singur─â bucat─â turna╚Ť─ş ca ╚Öi clopotele. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la g├«tu cailor ├«nh─âma╚Ť─ş la sanie, la stea┼şa cu care umbl─â b─â─şe╚Ťi─ş la Cr─âc─şun, la pic─şoarele c─âlu╚Öarilor, care joac─â jocur─ş caden╚Ťate (b─âtuta, Banu M─âr─âcine ╚Ö. a.).
ZURG─éL─éU[1] s. clopo╚Ťel, (rar) zdr─âng─ânel. (Cai cu ~i.)
sanie cu zurg─âl─âi expr. (de╚Ť.) lan╚Ťuri cu bile, cu care este legat de╚Ťinutul.

Zurgal─âu dex online | sinonim

Zurgal─âu definitie

Intrare: zurg─âl─âu
zurg─âl─âu substantiv masculin
zurgal─âu substantiv masculin