23 definiții pentru zurbă
ZURBÁ, zurbale,
s. f. (
Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [
Var.:
zúrbă, zurbálă s. f.] – Din
tc. zorba. ZURBÁ, zurbale,
s. f. (
Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [
Var.:
zúrbă, zurbálă s. f.] – Din
tc. zorba. ZURBÁ, zurbale,
s. f. (Învechit și arhaizant)
1. Revoltă, răscoală. Știm cită scădere aduc țării asemenea răutăți și zurbale. SADOVEANU, Z. C. 164. Auzise vorbă că este zurba asupra lui vodă. NEGRUZZI, S. I 157.
2. Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. În preajma bordeielor nu mai era nici o zurba. SADOVEANU, P. M. 312. Și stăi, Voico, de nu da, Că nu sînt cu vreo zurba, Ci m-a trimis domnia, Că te poftește la ea. PĂSCULESCU, L. P. 241. – Variante:
zúrbă, zurbe (STANCU, D. 332, STĂNOIU, C. I. 163),
zurbálă (CAMILAR, N. II 15)
s. f. ZURBÁ, zurbale,
s. f. (
Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [
Var.:
zúrbă, zurbálă s. f.] –
Tc. zorba. zurbá (
înv.)
s. f.,
art. zurbáua,
g.-d. art. zurbálei;
pl. zurbále,
art. zurbálele
zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat. ZURBÁ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. –
Var. mr. zorba.
Tc. (
per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97),
cf. ngr. ζορμπᾶς,
sb. zorba. –
Der. zurbalîc (
var. înv. zorbalîc),
s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din
tc. zorbalik; zurbagiu,
adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă,
s. f. (ceartă, dispută, diferend), în
Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu,
adj. (rebel); zurbălui,
vb. (a se răscula).
ZURBÁ ~le f. înv. 1) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie; zarvă. /<turc. zorba zurba f. revoltă: pentru ce ați venit așa cu zurba? NEGR. [Vechiu-rom.
zorba, rebel = turc. ZORBA, lit. care joacă cu zor].
zurbá și
zúrbă f. (din maĭ vechĭu zorba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, și baz, jucător, adică „atlet”. V.
zor). Revoltă. Azĭ. Rar. Fam. Bătaĭe, ceartă, scandal. – În Mold.
zurbavă, pl. e și ăvĭ (după gîlceavă): noaptea trecuse fără zurbavă (Sov. 177).
zurba s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE[1]. REBELIUNE. REVOLTĂ. corectată zurba adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT. Zurbă dex online | sinonim
Zurbă definitie
Intrare: zurba
zurbală substantiv feminin