Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru zurb─â

ZURB├ü, zurbale, s. f. (├Änv.) Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÖŽ G─âl─âgie, zarv─â; ceart─â, b─âtaie. [Var.: z├║rb─â, zurb├íl─â s. f.] ÔÇô Din tc. zorba.
ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
ZURB├ü, zurbale, s. f. (├Änv.) Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÖŽ G─âl─âgie, zarv─â; ceart─â, b─âtaie. [Var.: z├║rb─â, zurb├íl─â s. f.] ÔÇô Din tc. zorba.
ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
ZURB├ü, zurbale, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) 1. Revolt─â, r─âscoal─â. ╚śtim cit─â sc─âdere aduc ╚Ť─ârii asemenea r─âut─â╚Ťi ╚Öi zurbale. SADOVEANU, Z. C. 164. Auzise vorb─â c─â este zurba asupra lui vod─â. NEGRUZZI, S. I 157. 2. G─âl─âgie, zarv─â; ceart─â, b─âtaie. ├Än preajma bordeielor nu mai era nici o zurba. SADOVEANU, P. M. 312. ╚śi st─âi, Voico, de nu da, C─â nu s├«nt cu vreo zurba, Ci m-a trimis domnia, C─â te pofte╚Öte la ea. P─éSCULESCU, L. P. 241. ÔÇô Variante: z├║rb─â, zurbe (STANCU, D. 332, ST─éNOIU, C. I. 163), zurb├íl─â (CAMILAR, N. II 15) s. f.
ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
ZURB├ü, zurbale, s. f. (├Änv.) Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÖŽ G─âl─âgie, zarv─â, ceart─â, b─âtaie. [Var.: z├║rb─â, zurb├íl─â s. f.] ÔÇô Tc. zorba.
ZURBÁLĂ s. f. v. zurba.
ZÚRBĂ s. f. v. zurba.
zurbá (înv.) s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele
zurbá s. f., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále
ZURBÁ adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
ZURB├ü s. v. r─âscoal─â, r─âsculare, r─âzmeri╚Ť─â, r─âzvr─âtire, rebeliune, revolt─â.
zurb├í (-├íle), s. f. ÔÇô Revolt─â, r─âscoal─â. ÔÇô Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (╚śeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ╬Â╬┐¤ü╬╝¤Ç߿¤é, sb. zorba. ÔÇô Der. zurbal├«c (var. ├«nv. zorbal├«c), s. n. (rebeliune, discordie, ceart─â), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (r─âzvr─âtit, rebel; scandalagiu); zurbav─â, s. f. (ceart─â, disput─â, diferend), ├«n Mold., prin contaminare cu g├«lceav─â; zurbaliu, adj. (rebel); zurb─âlui, vb. (a se r─âscula).
ZURB├ü ~le f. ├«nv. 1) Ac╚Ťiune violent─â ├«mpotriva unei nedrept─â╚Ťi; revolt─â; r─âzvr─âtire; rebeliune. 2) fig. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larm─â; g─âl─âgie; zarv─â. /<turc. zorba
zurba f. revolt─â: pentru ce a╚Ťi venit a╚Öa cu zurba? NEGR. [Vechiu-rom. zorba, rebel = turc. ZORBA, lit. care joac─â cu zor].
zorba, V. zurba.
zurb├í ╚Öi z├║rb─â f. (din ma─ş vech─şu zorba, rebel, d. turc. zorba, rebel, pers. zorbaz, din zor, putere, ╚Öi baz, juc─âtor, adic─â ÔÇ×atletÔÇŁ. V. zor). Revolt─â. Az─ş. Rar. Fam. B─âta─şe, ceart─â, scandal. ÔÇô ├Än Mold. zurbav─â, pl. e ╚Öi ─âv─ş (dup─â g├«lceav─â): noaptea trecuse f─âr─â zurbav─â (Sov. 177).
zurba s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE[1]. REBELIUNE. REVOLTĂ. corectată
zurba adj., s. v. R─éSCULAT. R─éZVR─éTIT. REBEL. REVOLTAT.

Zurb─â dex online | sinonim

Zurb─â definitie

Intrare: zurba
zurbal─â substantiv feminin
zurb─â substantiv feminin
zorba substantiv feminin
zurba substantiv feminin