Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru zur─âit

ZUR─é├Ź vb. IV v. zurui.
ZURU├Ź, z├║rui,[1] vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A zorn─âi. [Prez. ind. ╚Öi: zuruiesc. ÔÇô Var.: zur─â├ş vb. IV] ÔÇô Zur + suf. -ui.
ZUR─é├Ź vb. IV v. zurui.
ZURU├Ź, zuruiesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A zorn─âi. [Prez. ind. ╚Öi: z├║rui. ÔÇô Var.: zur─â├ş vb. IV] ÔÇô Zur + suf. -ui.
ZUR─é├Ź vb. IV v. zurui.
ZURU├Ź, zuruiesc ╚Öi z─ârui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticl─â sau de metal, mai ales despre monede ╚Öi despre lan╚Ťuri) A zorn─âi. ├«nc─â o dat─â nechezar─â caii, zuruir─â armele, r─âcnir─â voinicii ╚Öi se zgudui p─âm├«ntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletc─â de dril n─âutiu... peste care zuruia un lan╚Ť de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. S─âlbaticul vod─â e-n zale ╚Öi-n fier ╚Öi zalele-i zuruie crunte. CO╚śBUC, P. I 206. ÔŚŐ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile ├«nfundate in buzun─ârile pantalonilor, zuruind ├«n ad├«ncul lor un m─ânunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe mas─â Tot s─â-i zuruie╚Öti, Tot s─â-i z├«ng─âne╚Öti. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pil─â de napoleoni, sup─âra prin nep─âsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. ÔÇô Variant─â: zur─âi (CREANG─é, A. 41) vb. IV.
ZUR─é├Ź vb. IV. v. zurui.
ZURU├Ź, zuruiesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. A zorn─âi. [Var.: zur─âi vb. IV] ÔÇô Din zur.
zuru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. z├║rui[1], imperf. 3 sg. zurui├í conj. prez. 3 s─â z├║ruie
zur─â├ş vb., ind. prez. 1 sg. zur─âi├ęsc / z├║r─âi, 3 sg. zur─âi├ę╚Öte / z├║r─âie
zuru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zurui├ęsc / z├║ruie, imperf. 3 sg. zurui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zurui├ísc─â / z├║ruie
ZURU├Ź vb. v. zorn─âi.
ZUR─é├ŹT s. n. v. zorn─âit. (din zur─âi)
A ZURU├Ź ~i├ęsc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticl─â) A produce un zgomot specific la lovire, c─âdere sau rostogolire; a zdr─âng─âni; a z─âng─âni; a zorn─âi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticl─â) A face s─â produc─â un zgomot specific la lovire, c─âdere sau rostogolire; a zdr─âng─âni; a z─âng─âni; a zorn─âi. [╚śi z├║rui] /zur + suf. ~ui
zur─â├Č v. a face un sgomot de plesnire: b─â╚Öica porcului sÔÇÖo umflu ╚Öi sÔÇÖo zur─âesc dup─â ce sÔÇÖo usca CR. [Onomatopee].
z├║ru─ş, a -├ş v. intr. (d. zur ╚Öi ├«nrudit cu zorn─â─ş ╚Öi cu ung. z├Âr├Âgni, a zurui). Fac zur-zur, zorn─â─ş: bani─ş zuru─şa┼ş ├«n buzunar, solda╚Ťilor le zuru─şa┼ş pinteni─ş.
ZURUI vb. a z─âng─âni, a zorn─âi, (reg.) a zorzoi. (Lan╚Ťurile ~.)
zuru├ş, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. ÔÇô (reg.) A zorn─âi: ÔÇ×Dzur─âiasc─â-╚Ťi cioantele / Cum dzur─âiesc car─âle. / Car─âle cu cai domne╚Öti / P─â drumuri ├«mp─âr─âte╚ÖtiÔÇŁ (╚Üiplea, 1906: 471). ÔÇô Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

Zur─âit dex online | sinonim

Zur─âit definitie

Intrare: zur─âit (adj.)
zur─âit 1 adj. participiu
Intrare: zurui
zurui 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zurui 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zur─âi 2 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
zur─âi 1 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv
Intrare: zur─âit (zgomot)
zur─âit 2 s.n. substantiv neutru