ZOPĂITÚRĂ s. f. v. zupăitură.

ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. (Reg.) Zupăit. [Pr.: -pă-i-. – Var.: zopăitúră s. f.] – Zupăi + suf. -tură.

ZOPĂITÚRĂ s. f. v. zupăitură.

ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. Zupăit. [Pr.: -pă-i-. – Var.: zopăitúră s. f.] – Zupăi + suf. -tură.

ZOPĂITÚRĂ s. f. v. zupăitură.

ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. Acțiunea de a zupăi; tropăitură. într-un tîrziu, numai ce aud o zupăitură ca cum s-ar scutura cineva de omăt. ȘEZ. I 250. – Variantă: zopăitúră (STĂNOIU, C. I. 100) s. f.

ZOPĂITÚRĂ s. f. v. zupăitură.

ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. Zupăit. [Var.: zopăitúră s. f.] – Din zupăi + suf. -(i)tură.

zupăitúră (reg.) (-pă-i-) s. f., g.-d. art. zupăitúrii; pl. zupăitúri

zupăitúră s. f., g.-d. art. zupăitúrii; pl. zupăitúri

ZUPĂITÚRĂ s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

zupăitură s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.