ZUMZĂÍ, pers. 3 zúmzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un sunet caracteristic când zboară; a bâzâi, a zâzâi. – Zum + z[um] + suf. -ăi.

ZUMZĂÍ, pers. 3 zúmzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un sunet caracteristic când zboară; a bâzâi, a zâzâi. – Zum + z[um] + suf. -ăi.

ZUMZĂÍ, zúmzăi, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine; prin analogie despre diverse obiecte în mișcare repede) A produce un zgomot caracteristic; a bîzîi, a zbîrnîi. Zbîrnîie fusele, cîntă curelele, Zumzăie firele, subțirelele... DEȘLIU, G. 47. Mi-s dragi hulubii albi ce-mi ciugulesc din palme, Albine zumzăind lîngă aleie-n zori. STANCU, C. 49. Gloanțele zumzăiau pe deasupra lor, ca lăcustele, PAS, Z. III 219. ◊ Fig. Vîntul îmi flutură părul și visele, în suflet îmi zumzăie poeme-nescrisele. BENIUC, V. 55.

ZUMZĂÍ, pers. 3 zúmzăie, vb. IV. Intranz. (Despre insecte, mai ales despre albine) A produce un zgomot caracteristic, când zboară; a bâzâi. – Onomatopee.

zumzăí (a ~) vb., ind. prez. 3 zúmzăie, imperf. 3 sg. zumzăiá; conj. prez. 3 să zúmzăie

zumzăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. zúmzăie, imperf. 3 sg. zumzăiá

ZUMZĂÍ vb. a bâzâi, a zbârnâi, a zâzâi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vâjâi. (Albinele ~.)

A ZUMZĂÍ pers.3 zúmzăie intranz. 1) (despre unele insecte) A produce sunete prelungi, caracteristice speciei, în timpul zborului; a face „zummm”; a bâzâi. /Onomat.

*zúmzăĭ, a -í v. intr. (germ. sumsen și summen). Barb. Bîzîĭ.

ZUMZĂI vb. a bîzîi, a zbîrnîi, a zîzîi, (rar) a zumbăi, (pop.) a bombăni, (reg.) a bornăi, (Transilv. și Ban.) a vîjîi. (Albinele ~.)