ZÚMZET, zumzete, s. n. 1. Sunet caracteristic pe care îl produc insectele, mai ales albinele, când zboară; bâzâit, zumbăire. ♦ Zgomot produs de o vibrație puternică și continuă a anumitor obiecte sau mașini. 2. Murmur, freamăt. – Zumzăi + suf. -et.

ZÚMZET, zumzete, s. n. 1. Sunet caracteristic pe care îl produc insectele, mai ales albinele, când zboară; bâzâit, zumbăire. ♦ Zgomot produs de o vibrație puternică și continuă a anumitor obiecte sau mașini. 2. Murmur, freamăt. – Zumzăi + suf. -et.

ZÚMZET, zumzete, s. n. 1. Zgomot caracteristic pe care-l fac insectele (mai ales albinele) cînd zboară; bîzîit. E o forfotă nesfîrșită, un zumzet de stup uriaș. BOGZA, Ț. 85. Albinele și-au început dulce zumzet la copacii timpurii. SADOVEANU, O. VI 399. Un zumzet ușor îi lovi auzul... O gîză mică, obosită să mai zboare aiurea, îl nimeri într-o nară. GÎRLEANU, L. 31. în auz îmi sună blînd Zumzetul de-albine. IOSIF, V. 44. ♦ Zgomot provocat de vibrația puternică și continuă a anumitor obiecte sau mașini. Zumzetul escavatoarelor începu să crească treptat, împletindu-se cu semnalele tot mai dese ale locomotivelor, cu vocile oamenilor. V. ROM. februarie 1953, 41. Se opriră ca să-l vadă pe Rizea cum se cațără pe un stîlp de telegraf... Cînd ajunse sus, stătu o clipă ascultînd zumzetul tainic al firelor. DUMITRIU, N. 59. 2. Murmur, freamăt. Orașul întreg, plin de viață, de mișcare, de bucurie, are un zumzet care e numai al lui. STANCU, U.R.S.S. 113. Zumzet de voci și sunet de tacîmuri ajungea pînă-n stradă. PAS, Z. I 177.

ZÚMZET, zumzete, s. n. 1. Zgomot caracteristic pe care îl fac insectele, mai ales albinele, când zboară; bâzâit. ♦ Zgomot produs de o vibrație puternică și continuă a anumitor obiecte sau mașini. 2. Murmur, freamăt. – Din zumzăi + suf. -et.

zúmzet s. n., pl. zúmzete

zúmzet s. n., pl. zúmzete

ZÚMZET s. 1. v. bâzâit. 2. v. murmur.

ZÚMZET ~e n. 1) Sunet caracteristic produs de unele insecte (în special de albine), în timpul zborului. 2) Zgomot produs de obiecte în vibrație sau de un motor în funcțiune; zbârnâit. 3) Zgomot surd și neclar de voci; rumoare; murmur. /a zumzăi + suf. ~et

zumzet n. sbârnăit de albine. [Onomatopee].

*zúmzet n., pl. e. Barb. Bîzîit.

ZUMZET s. 1. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîit, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.) 2. murmur, susur, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.)