ZULÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din ngr. zília.

ZULÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Din ngr. zília.

ZULÍE s. f. (învechit) Gelozie. Pentru ce, adică, să mai deștepți tu zulia bietului domn Georges și să-l mai umilești? HOGAȘ, M. N. 35. Ai văzut cîte nenorociri poate s-aducă zulia? ALECSANDRI, T. 1192.

ZULÍE s. f. (Înv.) Gelozie. – Ngr. zilia.

zulíe (înv.) s. f., art. zulía, g.-d. zulíi, art. zulíei

zulíe s. f., art. zulía, g.-d. zulíi, art. zulíei

ZULÍE s. v. gelozie.

ZULÍE f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă, provocat de situația sau de succesele cuiva; invidie; pizmă. 2) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că ființa iubită nu este credincioasă; gelozie. /<ngr. zília

zulie f. Mold. gelozie: l’a pișcat zulia de inimă AL. [Gr. mod.].

zulíe f. (ngr. zúlia și zilia, d. zilos, vgr. zĕlos, zel. V. zilos). Rar azĭ. Gelozie. – Și zúlie și zúle.

zulie s. v. GELOZIE.