zúlă s. f. – În expresia a face zulă, a fura. Origine necunoscută. Este cuvînt de Arg., ca și der. zuli, vb. (a fura). Chiar dacă semantismul este obscur, cum se întîmplă adesea cu metaforele argotice, este posibil să fie vorba de același cuvînt zulie „gelozie”, v. aici; uneori acesta apare (de ex. la Gane) cu forma zulă.

ZÚLĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie)

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.

zulă, zule s. f. furt, hoție.

zuleală, zuleli s. f. v. zulă.