zugrav definitie

2 intrări

22 definiții pentru zugrav

ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit1. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). [Acc. și: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos.
ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit1. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). [Acc. și: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos.
ZOGRÁF s. m. zugrav.
ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. Să-mi spui cînd vrei să părăsești locuința, să trimit zugravi. DEMETRIUS, C. 56. 2. (Învechit) Pictor (în special de biserici). Palamon era cîntăreț, iar Gratie zugrav. GALACTION, O. I 212. Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce. DELAVRANCEA, O. II 101. La un zugrav foarte vestit, mergînd din întîmplare, Portretul meu îl comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. – Accentuat și: (Mold.) zúgrav. – Variantă: (învechit) zográf (ȚICHINDEAL, F. 115) s. m.
ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). – Ngr. zographos.
zugráv (zu-grav) s. m., pl. zugrávi
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
ZUGRÁV s. v. pictor.
ZOGRÁF s. m. (Var., înv.) Zugrav. [def. și DLRLC]
ZUGRÁF s. m. (Var., înv.) Zugrav.
zugráv (-vi), s. m.1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereții cu o soluție colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s. f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s. f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία
ZUGRÁV ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereții bisericilor. /<ngr. zoghráphos
zugrav m. pictor, în special de edificii. [Gr. mod. ZOGRÁPHOS, pictor (după natură)].
zograf-, V. zugrav-.
zugráv (vest) și zúgrav (est) m. (ngr. zográfos, vgr. -áphos, d. zóon, animal, și grápho; scriŭ; vsl. zugrafŭ. V. agiograf și caligraf). Pictor de o treaptă maĭ joasă și chear văpsitor: zugrav de bisericĭ, de firme, de odăĭ. L. V. și -áf și zográf.
zugrav s. v. PICTOR.
ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
RADU ZUGRAVUL (1740-1802), zugrav de biserici, iconar și copist de manuscrise. Reprezintă ultima etapă a picturii medievale din Țara Românească (frescele bisericilor din Gura Văii, Brădet și Cornetu). Autorul unui „Caiet de modele” pentru zugravii de biserici.
ZUGRAV subst. 1. Zugrav/u fam.; -a f. (P13 fila 43 vo); Zugrăvescu, act. 2. Zugraf (Dm).
Radu Zugravul (1740-1802), zugrav din Țara românească, fiul lui Mihai din Târgoviște. A participat la pictarea mai multor biserici (Brădet, Cerneți, Gura Văii-Bogdănești, Hălmagiu etc.), precum și a Bis. domnești de la Curtea de Argeș, unde a realizat ciclul sf. Filofteia. Caietul său de modele, întocmit după vechile picturi ale sec. 14, a fost folosit de zugravi până către 1870.

zugrav dex

Intrare: Zugrav
Zugrav
Intrare: zugrav
zograf substantiv masculin admite vocativul
zugraf substantiv masculin admite vocativul
zugrav substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: zu-grav