zovonire definitie

2 intrări

11 definiții pentru zovonire

ÎNSOVONÍ, însovonesc, vb. IV. Tranz. A pune cuiva sovonul pe cap. [Var.: înzăvoni vb. IV] – Din în- + sovon.
ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.
ÎNSOVONÍ vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)
înzăvoní vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele).
înzăvoníre s.f. (reg., înv.) 1. acoperirea capului cu un voal. 2. călugărire. 3. acoperirea ferestrelor cu perdele; perdeluire.
înzăvonì v. a pune zăvonul (de mireasă sau de călugăriță).
însovonésc v. tr. (d. sovon). Îmbrac în sovon: femeĭ însovonite (acoperite cu văl, în Egipt. ChN. I, 194). Îmbrac în rasă, călugăresc. V. refl. Mă călugăresc. – Și înzov-, înzăv- și zovonesc. V. înhobotez.
înzăvonésc, V. însovonesc.
înzovonésc, V. însovonesc.
zovonésc, V. însovonesc.
*ÎNSOVONI vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)

zovonire dex

Intrare: însovoni
înzăvoni tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
zovoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
înzovoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
însovoni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: însovonire
înzovonire infinitiv lung
însovonire infinitiv lung
zovonire infinitiv lung