ZÓRNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

ZÓRNET, zornete, s. n. Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

ZORNÉT, zornete, s. n. Zgomot produs de unele obiecte (în special de metal) care se lovesc între ele; zornăit. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere, sub Casiopeea, Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii. EMINESCU, O. I 157.

ZÓRNET, zornete, s. n. Zornăit. – Din zornăi + suf. -et.

zórnet (rar) s. n., pl. zórnete

zórnet s. n., pl. zórnete

ZÓRNET s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură.

zornet n. zornăit: zornet de pinteni EM.

zórnet n., pl. e. Sunet zornăit.

zornet s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZORNĂIALĂ. ZORNĂIT. ZORNĂITURĂ. ZURUIALĂ. ZURUIT. ZURUITURĂ.