zornăitor definitie

9 definiții pentru zornăitor

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. Surorile mele nu poartă șir de icușari de aur lucitori, sunători, zornăitori; poartă mărgelușe de sticlă colorată, bălțată. STANCU, D. 8. Se aruncă [împăratul] cu fața în jos, ca pe o claie de fin, pe zornăitoarea grămadă de aur. VLAHUȚĂ, O. A. I 216.
ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. – Din zornăi + suf. -(i)tor.
zornăitór (-nă-i-) adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre
zornăitór adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. și pl. zornăitoáre
ZORNĂITÓR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)
ZORNĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zornăie; care produce zornăituri; zuruitor; zăngănitor; zdrăngănitor. [Sil. -nă-i-] /a zornăi + suf. ~tor
ZORNĂITOR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)

zornăitor dex

Intrare: zornăitor
zornăitor adjectiv
  • silabisire: zor-nă-i-tor