ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit, zornăitură, zornet. – Zornăi + suf. -eală.

ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Faptul de a zornăi; zgomotul produs; zornăit, zornăitură.

ZORNĂIÁLĂ, zornăieli, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -eală.

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

zornăiálă s. f., g.-d. art. zornăiélii; pl. zornăiéli

ZORNĂIÁLĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)

zornăĭálă f., pl. ĭelĭ. Zornăit.

ZORNĂIALĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)