Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru zoralie

ZORAL├ŹA s. f. art. (├Änv. ╚Öi reg.) Numele unui dans popular (caracterizat prin s─ârituri neregulate); ca-la-u╚Öa-cortului; melodie dup─â care se execut─â acest dans. [Var.: zural├şe s. f.] ÔÇô Et. nec.
ZURAL├ŹE s. f. v. zoralie.[1]
ZORAL├ŹA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin s─ârituri neregulate); ca-la-u╚Öa-cortului; melodie dup─â care se execut─â acest dans. [Var.: zural├şe s. f.] ÔÇô Et. nec.
ZURAL├ŹE s. f. art. v. zoralia.
ZORAL├ŹE, zoralii, s. f. (Mai ales ├«n forma articulat─â) Numele unui dans popular ╚Öi melodia dup─â care se danseaz─â; ca-la-u╚Öa-cortului. V. b─âtut─â. ├«n sala de bal a domni╚Ťei Ralu, la Ci╚Ömeaua Ro╚Öie, protipendada juca menuet, cracoviana...: la mahala gloata se mul╚Ťumea cu pristoleanca, chindia ╚Öi zoralia. C. PETRESCU, C. V. 78. Ziser─â l─âutarilor s─â c├«nte ┬źpristoleanca┬╗, ┬źchindia┬╗ ╚Öi jocul numit ┬źca-la-u╚Öa-cortului┬╗ sau ┬źzoralia┬╗. EILIMON, C. 176. ÔÖŽ (Adjectival, atestat ├«n forma zuralie) Cu mi╚Öc─âri vii. L-am v─âzut dulce p─âstora╚Ö al Carpa╚Ťilor, cu cavalul ├«n br├«u, ├«nv├«rtind o b─âtut─â zuralie. M. I. CARAGIALE, C. 57. ÔÇô Variant─â: zural├şe s. f.
ZORAL├ŹU, -├ŹE, zoral├şi, adj. Cu mi╚Öc─âri vii.[1]
ZURAL├ŹE, zural├şi, s. f. 1. (Var.) Zoralie. 2. (Adjectival) Cu mi╚Öc─âri vii. (cf. zoralie)
ZORAL├ŹE, zoralii, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin s─ârituri neregulate) ╚Öi melodia dup─â care se execut─â; ca-la-u╚Öa-cortului. [Var.: zural├şe s. f.] ÔÇô Dup─â tc. zorlu ÔÇ×violent, puternicÔÇŁ.
ZURAL├ŹE s. f. v. zoralie.
zoral├şa (dans) (├«nv., reg.) s. f. art., neart. zoral├şe, g.-d. art. zoral├şei
zoral├şu (├«nv., rar) adj. m., f. zoral├şe; pl. m. ╚Öi f. zoral├şi
zoral├şe (dans) s. f., pl. zoral├şi
zoral├şu adj. m., f. zoral├şe; pl. m. ╚Öi f. zoral├şi
zoral├şa (dans) s. f. art.
ZORAL├ŹE s. (COR.) (pop.) ca-la-u╚Öa-cortului. (Dansul popular numit ~.)
ZORAL├ŹE, zoral├şi, s. f. (Mai ales ├«n forma articulat─â) Zoralia, v. b─âtut─â [b─âtut2 (II)] ÔÖŽ (Adjectival, atestat ├«n forma zuralie) Cu mi╚Öc─âri vii. [Var.: zuralie] (din zor1 + suf. -lie sau din tc. zorli) [def. ╚Öi DLRLC]
zoralie f. 1. un fel de bătută, horă cu sărituri uniforme și neregulate: ciocoii ziseră lăutarilor să cânte zoralia FIL.; 2. horă după masa de cununie. [Turc. ZORLY, violent, lit. joc violent].
zoral├şe f. (cp. cu turc. saraly, epileptic). Un dans violent, un fel de b─âtut─â: ziser─â l─âutarilor s─â c├«nte chindia ╚Öi jocu numit ÔÇ×ca la u╚Öa cortulu─şÔÇŁ sa┼ş ÔÇ×zoraliaÔÇŁ (╚ś─âin.). O hor─â dup─â masa de cununie.
ZORALIE s. (pop. ) ca-la-ușa-cortului. (Dansul numit ~.)
zuralia, joc* popular rom├ónesc, ├«nt├ólnit ├«n jud. Buz─âu ╚Öi Vrancea. Este o variant─â de hor─â pe b─âtaie ╚Öi se joac─â ├«n cerc mixt cu m├óinile prinse ├«n lan╚Ť. Are ritm binar* sincopat ╚Öi melodie proprie. Mi╚Öcarea este vioaie, cu pa╚Öi b─âtu╚Ťi executa╚Ťi cu deplasare pe direc╚Ťia invers─â rotirii acelor de ceasornic.
ZURAL├ŹU adj. ╚Öi s. f. art. v. zoraliu.

Zoralie dex online | sinonim

Zoralie definitie

Intrare: zoraliu
zoraliu adjectiv
zuraliu adjectiv
Intrare: zoralie
zuralie substantiv feminin
zoralie substantiv feminin