zomă definitie

2 intrări

10 definiții pentru zomă

SOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „corp”, „corporal”. [Var. somat-. / < fr. somato-, cf. gr. soma, somatos – corp].
SOMAT(O)-, -ZÓM, -ZOMÍE elem. „corp, corpuscul, organit”. (< fr. somat/o/-, -some, -somie, cf. gr. soma, -atos)
-ZÓM elem. v. somato-.
-ZOMÍE elem. v. somato-.
ZOMĂ porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom fixată pentru anumite activități în aer (aterizare, așteptare, acrobație etc.), sau în spațiul de desfășurare a unor operațiuni aeriene. Zomă de observare, în limitele căruia se execută observarea și descoperirea obiectivelor inamicului și activitățile desfășurate de acesta (sin. zomă de descoperire). Zomă de lucru, aflată la verticala terenului de zbor. Zomă de lansare, deasupra căreia urmează a se efectua lansarea parașutiștilor, a materialelor etc.
SOMAT-, v. SOMATO-.~algie (v. -algie), s. f., durere corporală.
SOMATO- „corp, corpuscul, granulă, organit”. ◊ gr. soma, atos „corp” > fr. somato-, germ. id., engl. id. > rom. somato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă care, pe cale de diviziune, dă naștere unor celule somatice; ~cit (v. -cit), s. n., celulă somatică; ~crome (v. -crom), s. f. pl., celule nervoase avînd un corp celular bine definit, înconjurînd nucleul pe toate părțile; ~estezie (v. -estezie), s. f., modalitate de recepție a proceselor care se produc în segmente somatice sau corporale; ~fite (v. -fit), s. f., plante superioare provenite din celule somatice; ~fiziogramă (v. fizio-, v. -gramă), s. f., diagramă cuprinzînd cerințele și contraindicațiile medicale, fiziologice, ale unei profesiuni sau loc de muncă; ~gamie (v. -gamie), s. f., formare a sporofitului din celule vegetative fuzionate; ~gen (v. -gen1), adj., 1. Dezvoltat din celule somatice. 2. Cu caractere dobîndite; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la somatogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., tulburare care apare la un organism, datorită unei mutații în celulele somatice; ~genie (v. -genie1), s. f., apariție a unor caractere somatice sub influența condițiilor ecologice; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitate de a cunoaște diferitele segmente ale corpului; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a cerințelor biomedicale, proprii unei profesiuni; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpului viețuitoarelor, atît din punct de vedere anatomic, cît și fiziologic; ~megalie (v. -megalie), s. f., anomalie constînd în creșterea exagerată a întregului corp; sin. gigantism; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a antropologiei care se ocupă cu măsurarea și cu calculul statistic al elementelor corpului omenesc. 2. Ansamblu de măsurători efectuate pentru determinarea dimensiunilor și formelor corpului animalelor; ~mixie (v. -mixie1), s. f., înmulțire prin copularea a două celule vegetative; ~pag (v. -pag), s. n., monstru fetal dublu, cu trunchiurile unite; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a defectologiei care studiază deficiențele fizice somatice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a corpului celular, exceptînd celulele germinale; ~pleură (v. -pleură), s. f., membrană parietală a mezodermului animalelor celomate; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen vizual al constituției somatice; ~tip (v. -tip), s. n., complex de caractere somatice individuale; ~tom (v. -tom), s. n., segment transversal al unui corp animal organizat după tipul metamerelor somatice, identice și succesive; sin. embriotom (2); ~tonie (v. -tonie), s. f., componentă psihică a personalității caracterizată prin predominanța funcțiilor musculare, a activității, a energiei, a dorinței de a se impune; ~topie (v. -topie), s. f., corespondența existentă între zonele nervoase centrale talamice sau corticale și teritoriile somatice; ~trofic (v. -trofic), adj., (despre hormoni, auxine etc.) care stimulează procesele de nutriție și creștere; ~trop (v. -trop), adj., 1. Care are afinitate pentru corp. 2. (Despre hormoni) Care stimulează creșterea organismului.
-ZOM (-ZOMĂ) „corpuscul, granulă”. ◊ gr. soma „corp, corpuscul” > fr. -some, engl. id., germ. -som > rom. -zom și -zomă.
-ZOMĂ, v. -ZOM.
-ZOMIE „cromozom, granulație”. ◊ gr. soma „corp” > fr. -somie, germ. id., it. -somia, engl. -somy > rom. -zomie.

zomă dex

Intrare: somato
somato
zomie
zomă 2 suf.
zom
Intrare: zomă (s.f.)
zomă 1 s.f. substantiv feminin