ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Regional, cu complementul «plinea») A frămînta; a zoli2. (Fig.) Pe vremea mea am fost și eu soldat, Bocancul rupt zolga noroaie grele. BENIUC, M. 73.

ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Reg.) A zoli2 (1).

ZOLGÁ vb. v. frământa, plămădi.

zolga vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI.