ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. (Pop.) Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. Soios. [Pr.: zo-ios] – Din soios (după zoaie).

ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. Murdar, nespălat, soios. Ne jucăm cu copiii prin arie, pe uliți, pe luncă. Sîntem zoioși, cu straiele zdrențe. STANCU, D. 231. Stăteam la o fereastră zoioasă, într-una din odăile reci ale hanului negru. SADOVEANU, O. I 385. Se cunoșteau zoioase urmele rotunde ale, paharelor. C. PETRESCU, Î. II 157.

ZOIÓS, -OÁSĂ, zoioși, -oase, adj. Soios. – Din soios (după zoaie).

zoiós (pop.) adj. m., pl. zoigți; f. zoioásă, pl. zoioáse

zoiós adj. m., pl. zoióși; f. sg. zoioásă, pl. zoioáse

ZOIÓS adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

Zoios ≠ curat

zoĭós, -oásă adj. (din soĭos, supt infl. luĭ zoĭ). Munt. Soĭos: boccea zoĭoasă (Arh. 1907, 486).

zoios adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

zoiós, -oásă, zoioși, -oase, adj. – Mânjit, murdar, slinos; t’inos, hâros (ALRRM, 1971: 299). – Din soios (după zoaie) (Scriban, DLRM, DEX, MDA).